Ady's Blog

26

adyrainman — Sun, 10 Apr 2011 22:11:22 +0000

Peste foarte putin timp voi ajunge sa fi trecut deja peste 26 de zile de nastere. Mereu in a saisprezecea zi din a patra luna a oricariu an… mereu la timp… niciodata mai tarziu ca altadata. Nu scriu acum, dupa mult timp din nou pe blog, intr-o perioada extraordinar de fericita, dar, consider ca pot sa fac un mic rezumat. Au fost ani cu bune si rele, impliniri si deziluzii, bucurii trecatoare, tristeti sfasietoare. Am avut vesti bune, vesti proaste, perioade bune, perioade proaste, dragoste mistuitoare, inima franta, pierderi de nerecuperat, regrete, sentimente nepotrivite, resemnare si multe alte lucruri deopotriva bune si rele. Desi inca le resimt pe cele negative sunt perfect constient si de existenta celor pozitive. O filozofie corecta de viata se rezuma oricum la incercarea de a observa din tot ce te inconjoara doar lucrurile pozitive. Ca atare, nu pot sa nu observ ca e vreme frumoasa afara si ca primavara a venit, ca de obicei… mereu la timp… niciodata mai tarziu ca altadata. E bine macar ca am gasit ceva bun din toate astea. Au trecut doi ani de la ultimul meu post pe blog. Inca si acum ma amuz la efervescenta drafturilor pe care nu am apucat niciodata sa le public, sau cele pe care ulterior aveam sa le pun in trash can. Omul acela nu mai e, omul de dinaintea aceluia nu mai e si chiar si tanarul simpatic de la care a plecat tot a disparut. Ce dracului a ramas incerc sa aflu.

Ceea ce a inceput ca un raspuns la cea mai mare tristete, pierdere si regret din viata mea poate va mai putea sa insemne inca un singur lucru in plus. A sosit momentul sa ma intorc… vom afla impreuna daca voi putea, time will tell. Daca nu, 26 e suficient

paranteze (in paranteze)

adyrainman — Wed, 03 Jun 2009 22:39:27 +0000

Fiind pe mes in seara asta si vorbind cu cineva( ) ) mi-am amintit ca acum ceva timp, cand eram tanar si fericit ( =)) ), prin clasa a 9-a, a fost odata ca…ca… ca niciodata(if you know what you mean =)) ) un fotbalist meserias rau de tot. Cum nu-mi aminteam numele am pus la status o mica descriere a lui in speranta ca cineva va sari in ajutorul meu cu un nume. Justificarea pentru persoana cu care vb pe mes a dorintei mele de re-descoperire a celebrului fotbalist a fost ca-mi doresc sa construiesc o metafora pornind de la acest personaj. Evident ca Mishu a sarit pana la urma in ajutorul meu si mi-a scris, pe mes, cu atata sublititate, numele celebrului fotbalist, tot atat de subtil. Ideea e ca el e cunoscut pentru fapul ca desi juca meci de meci ca varf de atac al formatiei Fc Brasov, timp de mai bine de 4 ani, aproape 5, nu a marcat niciun gol. De acum il stiti(si unii dintre voi, il si iubiti:p) pe Vasile Ghindaru. S-au scris catecele, poezii, s-au facut filmulete si site-uri despre epicul personaj. Tot asa cum stateam eu si ma gandeam, mai apoi, mi-am dat seama ca fiecare dintre noi e in felul sau un fel de Vasile Ghindaru. Cu totii ne putem mandri ca suntem de cacat intr-un anumit domeniu in care se presupune ca ar trebui sa fim adevarati. Asa ca pentru toti Vasile Ghindaru din noi si din voi si din ei… La Multi Ani! Sa va dea Domnul si Maica Domnului cat mai multi ani de ratari, suturi pe langa, in bara, in portar, in fundas, in arbitru, in co-echipieri si normal, de acum celebrul… cu stangul in dreptul.

Nu ma credeti? Dati click aici.

P.s. Scuze pentru desele paranteze(uneori paranteze in paranteze) dar se impuneau caci toate sunt “pour les connaiseurs”(adica sa vada cine are urechi sa auda).

ai grija, ti se pregateste ceva

adyrainman — Thu, 09 Apr 2009 22:15:16 +0000

Nu vad prea bine, gropile par umbre fugare pe asfalt. Aprind luminile. Imagini alearga in stanga si in dreapta mea. Culori se amesteca, panze pastelate se suprapun, in jur un contrapunct vizual demn de o pictura impresionista. Ajung pe pod pe DN1. Primul gand: “Baga-mi-as pula, ajung prea devreme”. Ei bine, da, aveam dreptate sa folosesc asa un limbaj, caci am ajuns prea devreme. Mai la obiect. Ajung sa-l iau pe Cos de la work. O sun pe Cristina, fetele(si Horia) nu au plecat de la apartament. Szuper! Stau o jumatate de ora in masina, intre timp Onica la celalalt fir disperata ca n-a ajuns nimeni la party. Nu era adevarat. Il sun totusi pe Cos, ne intalnim. Incepe un lung joc de-a soarecele si pisica. “Pai ca sa vezi, hai ca tb sa las ceva la sala.” Intre timp nimeni nu-i raspundea lui Cos la telefon, iar mie imi zbarnaia telefonul mai tare ca un ogar in calduri care tocmai o vede pe Lassie lingadu-se pe blana(if u know what i mean). L-am pus pe silent si mi-am vazut de treaba. Ajungem la sala. Primesc sms ca sa mai trag de timp. Ok. “Bai Cos, trebuie sa luam caseta, ca avem nevoie pentru maine”. Hai la Carrefour. Ajungem noi la Carrefour, pierdem vremea pe acolo. Onica da semnul ca totul e pregatit. Luam caseta, la iesire oprim pe la SensiBlu ca sa-mi iau Coldrex(mai tarziu aveam sa regret acest lucru, Coldrexul are asa un efect negativ, dupa ce il iei, ai senzatia ca ai baut doua beri, o sticla de vin, jumatate de sticla de sampanie si doua pahare de gin… pfff…medicamentele astea moderne…) Ajungem la locatia pre-stabilita. Ca sa vezi situatie, cartela lui Cos nu mai merge, iar el nu stia interfonul. Eu il stiam pt ca trebuia sa pot da detalii invitatilor, dar imi era frica ca ma dau de gol daca-i spun “hai sa incercam cu un numar la misto… primul care-mi trece prin cap… sa zicem…143″. Ajungem sus, planul final este pus in aplicare. Cand intra Cos in sufragerie ca sa repare net-ul… toata lumea il astepta pe intuneric. Ce s-a intamplat dupa, sincer sa fiu, nu pot spune. Am baut un Coldrex si s-a rupt firul epic. Oricum, la multi ani Cos!

P.S. Vorbesc eu cu Cos la telefon cu o seara inainte. Eram pe la Aviatorilor, ma duceam spre casa, rupt de oboseala. La un moment dat, ma intreaba Cos, ce mai fac. Primul instinct a fost sa spun: “Pai uite, tocmai ce am vorbit cu Onica despre petrecerea surpriza” =))

P.P.S Titlul este statusul pe care l-am folosit pe mes cu doua zile inainte de party. Subiectul in cauza nu s-a prins )

Suprise Party

Wunder Baum

adyrainman — Sun, 07 Dec 2008 01:10:24 +0000

Ieri(acum e 7.12.2008 3:07AM) am apelat la ajutor lui Cosmin in niste treburi legate de sala. Ca sa scurtez, voi incepe sa dau lectii si ca atare am dus un calculator, am pus mocheta, rafturi cumparate de la Auchan, am vopsit peretele in cateva locuri, am dat cu matura, cu aspiratorul si cu minunatul Aba(in later edit voi povesti mai multe). Anyway, ca sa punem mocheta a trebuit mai intai sa o cumparam. Masuram noi cu ruleta, ajutati de Velicu, plecam spre Mr. Bricolage. Primin indicatii, de la acelasi Velicu, sa luam si un litru de vopsea. Cand eram noi acolo lui Cosmin ii vine o idee: “Bai… ce-ar fi sa iau un brad pentru apartament, sa aibe si Onica si Vericu brad?”. Normal ca eu am fost pentru. Il alegem, mergem sa-l platim, ne chinuim sa-l bagam in masina. Plecam la sala, facem treaba. Cand sa plecam, in masica, ce credeti? Wunder-Baum original. Un pine-scent de te rupea, imi era frica sa nu lesin la volan. Eu, mai nou, sunt maniac cu deodorantele de masina, am vreo trei simultan, dar bradul le intrecea pe toate. Brad-ul are si un nume de fapt “Pitt”… brad “Pitt”. Mergem sa mancam, nu vedem luminile pentru ca Politia Rutiera a blocat accesul in centru. Il las pe Cosmin acasa si apoi ma duc sa ma intalnescu cu Marinescu sa iesim la o bere. Il iau de acasa, mergem la Metropolis sa-i uram “La Multi Ani!” lui Nicu si sa vedem daca e Mirela la club. Apoi mergem la Cafeneaua Actorilor de Vara. Asistam la un concert Margineanu. Dupa plecam la “La Mama” ca sa mancam ceva. Il las pe Marinescu acasa la 2:19. Cand ajung acasa, dupa atatea ore, masina inca duhnea a pin, un miros acut de Wunder Baum natural de-ti crapa capul.

Moralele povestii:

1. Daca vrei persistenta renunta la Wunder Baum, incearca cu originalul. Cumparati un brad pentru masina;

2. Aba curata orice, e bun la toate, daca ar face si cartofi prafiti si (censored) ar fi tot ce mi-as dori de la viata;

3. Vorba lui Marinescu cand i-am povestit ce urma sa faca Cosmin in aceasta seara: “Si noi ce pula mea facem aici? Hai si noi la el la gagicile alea”.

P.S. Am uitat sa spun ce fata a facut Velicu cand noi am plecat dupa mocheta pentru sala si ne-am intors cu bradul si i-am spus: “Uite… am luat brad pentru sala”. E de nedescris.