poduri :))

“Cand arzi ani de zile poduri, e greu sa asezi o caramida in speranta ca la un moment dat, ea va sta la temelia unei constructii ce te va ajuta sa treci apa.” Asta spunea eu acum ceva timp. Ca sa reformulez la ceva mai actual pentru mine, cand pui distanta intre tine si oameni tot mai mare e inevitabil ca la un moment dat, pa langa faptul ca esti singur, sa nu mai simti nimic. Acum putin timp eram intr-o postura in care ar fi trebuit sa simt ceva. Am fost nevoit sa mimez pentru prima data un sentiment. Nu mai simt nimic. Cu exceptia a vreo doua porniri pe care inca nu am invatat sa le controlez, nu mai simt nimic. Orice s-ar intampla, orice as afla, mie nu-mi mai pasa. Nu am gasit o picatura de compasiune pentru situatia in cauza, o cat de mica empatie la suferinta unui om de langa  mine. Cum am ajuns aici? Pai voi raspunde cu un dialog pe care l-am avut cu Diana acum ceva timp: “- Tu poti vreodata sa spui ce simti cu adevarat?” “- In niciun caz!”

vise vise vise

Nu reusesc niciodata sa scap de vise. Am incercat sa le pacalesc cu ore de nesomn. La inceput a mers pana cand organismul s-a obisnuit. Am incercat sa le pacalesc cu alcool. La inceput a mers pana cand organismul s-a obisnuit. Fiecare vis al meu e o cautare continua de a descoperi ce se intampla. Sunt atat de reale ca atunci cand ma trezesc cateva secunde nici nu-mi dau seama unde sunt. Dupa 10 secunde realizez ca nimic nu a fost adevarat si oftez usurat. Am avut de curand un vis foarte straniu. Era straniu prin normalitate. Totul era la locul lui. Legile realitatii erau toate acolo, nimic nu era paradoxal. Un sigur lucru ar fi trebuit sa ma faca sa realizez ca visez. Cand cresteam sau micsoram volumul la mp3 player muzica se auzea la fel de tare. A fost singurul indiciu pe care l-am avut pana cand am realizat tot ce se intamplase. Sunt atat de reale, cateodata chiar, par mai veridice decat viata mea reala. Sunt obositoare si nu ma lasa sa ma odihnesc. Finalul este intotdeauna acelasi. Usor, usor se transforma intr-un cosmar. Chiar si cel mai frumos vis nu e frumos pana la capat. Am visat-o pe bunica de curand. Mi-e dor de ea. Am trecut azi si am lasat o floare la capataiul ei. Chiar asa cosmar cum era visul meu… macar in vis bunica traia…

happy

Sunt happy. Nu stiu de ce. Am avut primul vis de mult timp care nu a fost un cosmar. Am visat o fata frumoasa. E un sentiment ciudat (si happy si sad in acelasi timp) deoarece pe fata pe care am visat-o o cunosc. Ca de obicei am un magnet catre lucruri complicate si ciudate si imposibile. Oricum, n-am fost niciodata omul care alege drumul usor sau care se multumeste cu altceva decat locul 1. Chiar daca nu va fi niciodata a mea… macar… fata misterioasa… mi-a adus primul vis frumos. As vrea sa-i multumesc pentru asta dar stiu ca ar fi wrong. Oh well… Atunci cand timpul meu va veni, cand inima mi se va fi oprit si nu-mi va mai ajunge suficient oxigen la creier, si centrii mei nervosi vor ceda unul cate unul in timp ce viata mi se va scurge usor… vreau sa vad in fata ochilor acelasi vis. I’m so happy now:)

babylon

buna dimineata bucuresti
in taramul devoratorilor de frumusete
timpul iti joaca feste
intr-o zi visezi
a doua zi visul a devenit cosmar
au fost cele mai bune vremuri
macar de mi-ar fi spus cineva
greseli au fost facute
inimi au fost frante
lectii dure invatate
viata mea continua fara mine
in timp ce eu ma innec intr-o mare de tristete fara rost
nu stiu cum am ajuns aici
dar, iata-ma, putrezind sub soarele din iunie
sunt lucruri pe care nu le voi mai deslusi, nici macar de dragul ei
timpul a trecut, prapastia s-a largit
acum stiu ca… am pierdut

paranteze (in paranteze)

Fiind pe mes in seara asta si vorbind cu cineva( ) ) mi-am amintit ca acum ceva timp, cand eram tanar si fericit ( =)) ), prin clasa a 9-a, a fost odata ca…ca… ca niciodata(if you know what you mean =)) ) un fotbalist meserias rau de tot. Cum nu-mi aminteam numele am pus la status o mica descriere a lui in speranta ca cineva va sari in ajutorul meu cu un nume. Justificarea pentru persoana cu care vb pe mes a dorintei mele de re-descoperire a celebrului fotbalist a fost ca-mi doresc sa construiesc o metafora pornind de la acest personaj. Evident ca Mishu a sarit pana la urma in ajutorul meu si mi-a scris, pe mes, cu atata sublititate,  numele celebrului fotbalist, tot atat de subtil. Ideea e ca el e cunoscut pentru fapul ca desi juca meci de meci ca varf de atac al formatiei Fc Brasov, timp de mai bine de 4 ani, aproape 5, nu a marcat niciun gol. De acum il stiti(si unii dintre voi, il si iubiti:p) pe Vasile Ghindaru. S-au scris catecele, poezii, s-au facut filmulete si site-uri despre epicul personaj. Tot asa cum stateam eu si ma gandeam, mai apoi, mi-am dat seama ca fiecare dintre noi e in felul sau un fel de Vasile Ghindaru. Cu totii ne putem mandri ca suntem de cacat intr-un anumit domeniu in care se presupune ca ar trebui sa fim adevarati. Asa ca pentru toti Vasile Ghindaru din noi si din voi si din ei… La Multi Ani! Sa va dea Domnul si Maica Domnului cat mai multi ani de ratari, suturi pe langa, in bara, in portar, in fundas, in arbitru, in co-echipieri si normal, de acum celebrul… cu stangul in dreptul.

Nu ma credeti? Dati click aici.

P.s. Scuze pentru desele paranteze(uneori paranteze in paranteze) dar se impuneau caci toate sunt “pour les connaiseurs”(adica sa vada cine are urechi sa auda).

linia ce uneste punctul A de punctul B

In viata iti doresti multe lucruri. Pe o parte din ele le incepi, pe mult mai putine apuci sa le si termini. Cred ca exista doua tipuri de oameni: cei care aprecieaza calatoria(rezultatul in sine nu este important, rezolvarea reprezinta pentru ei cel mai important lucru) si apoi cei care aprecieaza locul in care au ajuns(drumul in sine nu a reprezentat mai mult decat un mijloc de a-si atinge scopul, important este peisajul de la sosire). Indiferent de categorie, in orice lucru dus pana la capat exista o satisfactie, un sentiment de realizare, implinire, progres. In ideea asta, pot parafraza o reclama… sunt toate cartile pe care le-am inceput si pe care le-am citit pana la ultimul cuvant, sunt fiecare piesa pe care am studiat-o pana la ultima nota, sunt fiecare film pe care l-am vazut pana la generic, sunt fiecare om pe care l-am apreciat si care a ajuns sa faca parte din viata mea.

Cred ca si drumul are un rol, si mai cred ca drumul cel mai scurt nu e neaparat linia ce uneste punctul A de punctul B.

P.S. Au reaparut visele:( Desi dorm trei ore pe noapte, nici macar alea trei ore amarate nu pot sa ma odihnesc linistit.

saptamana trecuta

[Unedited]

Dupa party-ul lui Cos, a doua zi, am avut cantare in El Grande Comandante. A fost foarte misto atmosfera, multi prieteni, si in public si pe scena:) M-am simtit bine cantand, chiar m-am distrat. Abia astept sa fac rost de poze. Din fericire pentru mine, Cos a fost designated driver. Spun din fericire pentru ca era filtru, Cos a trebuit sa sufle in fiola :d, daca suflam eu se inverzea :d. A doua zi, joi, am fost la meci la Steaua – Farul. A fost interesant, 1-1. Mi-am cumparat un fular. A devenit o traditie, cred ca si daca m-as duce la un meci de-al lui Dinamo, mi-as cumpara un fular(chiar daca nu l-as purta niciodata). Sambata noapte am fost in Expirat, si dupa am ramas la Cos peste noapte. Daca ar fi sa trag o linie… saptamana trecuta am baut foarte mult la party, cantare, dupa meci si in club =)) Un prieten de-al meu spune ca peste 10 ani, cand o sa-mi dau seama ca nu se mai poate asa, o sa trec pe apa plata si fara carne =)) Oh well…

ai grija, ti se pregateste ceva

Nu vad prea bine, gropile par umbre fugare pe asfalt. Aprind luminile. Imagini alearga in stanga si in dreapta mea. Culori se amesteca, panze pastelate se suprapun, in jur un contrapunct vizual demn de o pictura impresionista. Ajung pe pod pe DN1. Primul gand: “Baga-mi-as pula, ajung prea devreme”. Ei bine, da, aveam dreptate sa folosesc asa un limbaj, caci am ajuns prea devreme. Mai la obiect. Ajung sa-l iau pe Cos de la work. O sun pe Cristina, fetele(si Horia) nu au plecat de la apartament. Szuper! Stau o jumatate de ora in masina, intre timp Onica la celalalt fir disperata ca n-a ajuns nimeni la party. Nu era adevarat. Il sun totusi pe Cos, ne intalnim. Incepe un lung joc de-a soarecele si pisica. “Pai ca sa vezi, hai ca tb sa las ceva la sala.” Intre timp nimeni nu-i raspundea lui Cos la telefon, iar mie imi zbarnaia telefonul  mai tare ca un ogar in calduri care tocmai o vede pe Lassie lingadu-se pe blana(if u know what i mean). L-am pus pe silent si mi-am vazut de treaba. Ajungem la sala. Primesc sms ca sa mai trag de timp. Ok. “Bai Cos, trebuie sa luam caseta, ca avem nevoie pentru maine”. Hai la Carrefour. Ajungem noi la Carrefour, pierdem vremea pe acolo. Onica da semnul ca totul e pregatit. Luam caseta, la iesire oprim pe la SensiBlu ca sa-mi iau Coldrex(mai tarziu aveam sa regret acest lucru, Coldrexul are asa un efect negativ, dupa ce il iei, ai senzatia ca ai baut doua beri, o sticla de vin, jumatate de sticla de sampanie si doua pahare de gin… pfff…medicamentele astea moderne…) Ajungem la locatia pre-stabilita. Ca sa vezi situatie, cartela lui Cos nu mai merge, iar el nu stia interfonul. Eu il stiam pt ca trebuia sa pot da detalii invitatilor, dar imi era frica ca ma dau de gol daca-i spun “hai sa incercam cu un numar la misto… primul care-mi trece prin cap… sa zicem…143″. Ajungem sus, planul final este pus in aplicare. Cand intra Cos in sufragerie ca sa repare net-ul… toata lumea il astepta pe intuneric. Ce s-a intamplat dupa, sincer sa fiu, nu pot spune. Am baut un Coldrex si s-a rupt firul epic. Oricum, la multi ani Cos!

P.S. Vorbesc eu cu Cos la telefon cu o seara inainte. Eram pe la Aviatorilor, ma duceam spre casa, rupt de oboseala. La un moment dat, ma intreaba Cos, ce mai fac. Primul instinct a fost sa spun: “Pai uite, tocmai ce am vorbit cu Onica despre petrecerea surpriza” =))

P.P.S Titlul este statusul pe care l-am folosit pe mes cu doua zile inainte de party. Subiectul in cauza nu s-a prins )

Suprise Party

doua goluri si o pasa de gol

S-au terminat si cantarile la targ. La ultima am dat din umar, nu mi-a mai pasat de nimic. Cred ca mai aveam putin si rupeam fetele. Dupa experienta asta am tras cateva concluzii. Prima ar fi ca atunci cand dai ca nebunul ca sa rupi tot, inevitabil iti vei fute degetele. Inelarul e terminat, am o rana ingrozitoare, bine ca nu-mi foloseste si la altceva decat cantat. In al doilea rand, trupa Perpetuum canta foarte frumos. In al treilea rand fetele de la Perpetuum sunt foarte misto ) Catalin(claparul de la Perpetuum) e super baiat, abia astept sa iesim la o bere, razi de te spargi cu el. Dupa cantarea minune de azi, am fugit la o repetitie in Timpuri Noi. Dupa ce s-a terminat am dat un fotbal mic. Noi eram trei, ei erau patru. Ne-au batut cu 6-5. Eu am dat doua goluri(unul cu piciorul drept, unul cu piciorul stang) si o pasa de gol(cu calcaiul). Eu si Aga am fost vedetele echipei. Cu exceptia unui singur gol, la restul amandoi am contribuit. Dream team-ul din liceu. Atunci lucrurile stateau putin altfel, eu centram si el marca, acum s-au inversat putin. Anyway… a fost amuzant dar foarte obositor. Mi-a fost greu sa ma intorc acasa, eram intr-o stare de semi-somnolenta. Bine ca au marcat benzile si aici in cartierul gazda in care locuiesc:p

probe de sunet

Am fost azi la targul unde vom canta vineri, sambata si duminica, pentru probele de sunet. De acum clasicele probe de sunet. Danut da indicatii sunetistului: “Smulge din inaltele de la fus”, “Chitara e sarma”, “Gigi, da si mie clapa in monitor”, “Microfonul asta e puscarie”. Evident, Marele Marinescu, comenteaza: “Taci in pula mea si canta”, “Vino, in pana mea pe scena, sa-ti faci monitorizarea”, “Solistul pulii mele, nu esti in stare sa canti trei note”. Anyway… Marian se ia de amandoi, Ciprian e linistit, ai impresia ca e pe lumea lui(ma si gandeam sa-l intreb, Cipriane, da tu, te droghezi?). Anyway… Am facut probele. Eu nu aud chitara deloc, i-am zis sunetistului: “Mai tare chitara la mine, ca aud direct din cub”, el imi raspunde: “Chitara la monitorul de tobe e blana”, eu ii zic: “Bun, multumesc, acum o aud foarte bine” =)) Anyway… Miercurea viitoare El Grande Comandante, abia astept. Sper sa fie multa lume, sa fie fun. Am dat de curand peste niste inregistrari mai vechi de ale mele. Au cel putin, trei ani. Eram bunicel pe vremea aia. Am avut vreo doua chiftelutze, cum le numeste Velicu. Gherle, cum le numesc colegii mei de trupa. Momente de geniu cum le numesc eu, cand e vorba de mine =)) Cantam, cu un negativ amarat de Guitar Pro, Coldplay – In my place. Anyway… Cele doua repetitii din fiecare zi, plus orele de studiu, au inceput sa-si faca simtite prezenta. Ma doare incheietura stanga foarte rau. Velicu imi zice ca o sa ajung ca el, sa-mi fac tratamente la mani ca sa nu ma urc pe pereti de durere. Anyway… Ma uit pe youtube la Robbie Williams, Let me entartain you, Leeds, 2006, wow. Anyway…